1. [MDA2] țâșpoacă2 sf vz țâștoc1
2. [MDA2] țâșpoacă1 sf [At: SCRIBAN, D. / V: țiș~, ~agă, ~șmo~, ~șmoagă, țâmp~, ~șfoc sn / Pl: ~oace / E: nct] 1 (Reg) Băutură alcoolică (mai ales vin) de proastă calitate Si: poșircă, țăpoșniță, țorcă. 2 (Reg; îf țâșpoagă; șîs poamă țâșpoagă) Soi de viță de vie care produce struguri cu boabe mărunte, dese, de culoare albă sau neagră, din care se obține un vin slab. 3 (Reg; îf țâșpoagă; șîs poamă țâșpoagă) Strugure produs de țâșpoacă (2). 4 (Mol; Buc) Lapte acru, care conține multă apă. 5 (Mol; Buc) Lapte bătut. 6 (Mol; Buc) Lapte înăcrit și stricat. 7 (Reg) Ciorbă, borș rău preparate, lungite cu apă. 8 (Îf țâmpoacă) Oțet. 9 (Mol; arg) Tutun de calitate inferioară Si: mahorcă. 10 (Mol; arg) Om prost.
3. [MDA2] tâștoc[1] sm vz țâștoc
4. [MDA2] țâmpoacă sf vz țâșpoacă1
5. [MDA2] țâșfoc sn vz țâșpoacă1
6. [MDA2] țâșmoacă sf vz țâșpoacă1
7. [MDA2] țâșmoagă sf vz țâșpoacă1
8. [MDA2] țâșpoagă sf vz țâșpoacă1
9. [MDA2] țâșpoc smn vz țâștoc1
10. [MDA2] țâștoacă sf vz țâștoc1
11. [MDA2] țâștoc1 [At: UDRESCU, GL. / V: ~șpoc smn, ~oacă sf, ~șpoacă sf / Pl: ~oci sm, ~oace sf, ~uri sn / E: fo] 1-2 i, sn (Reg) Țâști1 (1, 5). 3 sm (Reg) Pui de iepure. 4 sm (Mun; Olt; șîf țâșpoc, țâștoacă) Epitet pentru un copil vioi, neastâmpărat, jucăuș. 5 sf (Îf țâșpoacă) Epitet pentru un om repezit, zăpăcit și jucăuș. 6 smf (Îaf) Epitet pentru o persoană scundă și îndesată. 7 sn (Mun; îf țășpoc) Obiect neînsemnat.
12. [MDA2] țișpoacă sf vz țâșpoacă1
13. [DLRLC] ȚÎȘPOACĂ, țîșpoace, s. f. (Regional) Poșircă. ♦ Mîncare, mai ales ciorbă, de proastă calitate; zeamă lungă (v. lung).
14. [DLRM] ȚÎȘPOACĂ, țîșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mîncare de proastă calitate, zeamă lungă.
15. [Scriban] țîmpoácă f., pl. e (oa dift.). Fam. Olet. V. țîșpoacă.
16. [Scriban] țîșmoácă și țîșmoágă, V. țîșpoacă.
17. [Scriban] țîșpoácă (oa dift.) f., pl. e (probabil, slav). Est. Lapte stricat și înăcrit. Fig. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și țîșmoacă și țîșmoagă. V. poșircă.
18. [Argou] țâșpoacă s. f. sg. tutun de calitate inferioară
19. [DAR] țâșpoacă s.f. (reg.) 1. lapte stricat, înăcrit. 2. băutură proastă. 3. mahorcă. 4. om prost.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL