1. [DEX '09] ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
2. [MDA2] țârlâitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, T. 411 / P: ~lâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țârlâi2 + -or] 1 (D. instrumente muzicale) Care produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) Care cântă țârlâind (2).
3. [DEX '98] ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
4. [CADE] ȚÎRLÎITOR I. adj. verb. ȚÎRLÎI. Care țîrlîe. II. ȚÎRLÎITOARE sf. iron. Instrument de muzică (care țîrlîe): du-te pîrlii, șonțule, cu ~ asta! (ALECS.).
5. [DLRLC] ȚÎRLÎITOR, -OARE, țîrlîitori, -oare, adj. Care țîrlîie. ♦ (Substantivat, f.) Termen depreciativ pentru un instrument muzical stricat, hodorogit, dezacordat. Da du-te... cu țîrlîitoarea asta. ALECSANDRI, T. I 124.
6. [DOOM 3] țârlâitor (rar) (desp. -lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitori; f. sg. și pl. țârlâitoare
7. [DOOM 2] țârlâitor (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitori; f. sg. și pl. țârlâitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL