1. [DEX '09] ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] țârlâi1 i [At: ALR II, 6 202/414 / V: țurlui / E: fo] Cuvânt care imită sunetul ciocârliei.
3. [MDA2] țârlâi2 vi [At: ALECSANDRI, T. 141 / V: ~lăi, țurlui / Pzi: 3 țârlâie / E: fo] 1 (D. instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) A cânta făcând ca instrumentele să țârlâie (1) Si: (fam) a scârțâi. 3 (D. păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). 4 (Mun; îe) A-i ~ (cuiva) urechea A-i țiui (cuiva) urechea.
4. [DEX '98] ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
5. [DEX '09] ȚÂRLĂI vb. IV v. țârlâi.
6. [MDA2] țârlăi v vz țârlâi
7. [MDA2] țurlui1 i vz țârlâi1
8. [MDA2] țurlui4 v vz țârlâi2
9. [CADE] ȚIRLII 👉 ȚÎRLÎl.
10. [CADE] ȚÎRLÎI (-lîiu), ȚÎRLII, ȚIRLII (-liiu, -liesc), ȚURLUI (-luiu) vb. intr. A scoate sunete monotone și puțin armonioase dintr’un instrument muzical: a doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac (ALECS.); unul, cu lăuta, și altul, cu cobza, țîrlîe într’un colț oltenește (CAR.); cît îi ziulica de mare, tot țîrliește (ALECS.); cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țirliiau nervos (EMIN.) [onom.].
11. [CADE] ȚURLUI 👉 ȚÎRLÎI
12. [DLRLC] ȚÎRLĂI vb. IV v. țîrlîi.
13. [DLRLC] ȚÎRLÎI, țîrlîi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cînta în acest fel. Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țirlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. (În forma țîrlăi) Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. – Variante: țîrlăi, țurlui vb. IV.
14. [DLRLC] ȚURLUI vb. IV v. țîrlîi.
15. [Șăineanu, ed. VI] țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].
16. [Scriban] țîrlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat!
17. [DOOM 3] +țârlâi2 (a ~) (despre instrumentiști) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârlâi, 3 țârlâie, imperf. 1 țârlâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârlâi, 3 să țârlâie
18. [DOOM 3] țârlâi1 (a ~) (despre instrumente muzicale) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 pl. țârlâiau; conj. prez. 3 să țârlâie
19. [DOOM 2] țârlâi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia; conj. prez. 3 să țârlâie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL