1. [DEX '09] ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.
2. [DEX '09] ȚÂRCÂI vb. IV v. țârâi2.
3. [MDA2] țărăi v vz țârâi
4. [MDA2] țâlcăi v vz țârcâi
5. [MDA2] țârăi2 v vz țârâi1
6. [MDA2] țârâi1 [At: MOLNAR, D. 300/25 / V: (reg) ~răi, țirăi, țirii, țărăi, ~rui / Pzi: țârăi, (rar) țârâiesc / E: țâr2 + -âi] 1-2 vif (D. lichide sau materii în stare de pulbere) A cădea sau a face să curgă picătură cu picătură, bob cu bob, cu intermitențe (producând un zgomot caracteristic). Si: țurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă câte puțin. 5 vt A da drumul cu încetul, în cantități mici Si: a țurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui șiroi Si: a țurui (2). 7 vi A scoate puțin câte puțin din ceva. 8 vi (D. insecte și d. unele păsări; pan, rar, d. persoane) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte și ascuțite Si: a sfârâi, a țâțâi2 (1), (reg) a țârțâi. 9 vi (Reg) A-i țiui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbârnâi. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime Si: (reg) a țâțâi2 (11). 12-13 vti (D. instrumentiști) A cânta făcând instrumentele să țârâie (11).
7. [MDA2] țârcăi v vz țârcâi
8. [MDA2] țârcâi [At: TDRG / V: ~căi, țircăi, țâlcăi / Pzi: ~esc, țârcâi / E: țârc + -âi] (Reg) 1 vt (C. i. animale domestice) A mulge făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger Si: a țârcoti (1), (reg) a țârcui (1). 2 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă cu greu, puțin câte puțin Si: (reg) a țârcoti (2), a țârcui (2). 3 va (Pan; d. oameni) A expectora, scoțând un sunet caracteristic. 4 vr (Fig) A apărea rar, cu greutate. 5 vt (Fig) A avea un câștig ocazional, neînsemnat Si: a ciupi (9). 6 vt A zice „țârc”. 7 vr A urina puțin câte puțin. 8 vt A stropi cu apă. 9 vi (D. sânge) A țâșni dintr-o rană.
9. [MDA2] țârui v vz țârâi1
10. [MDA2] țirăi v vz țârâi1
11. [MDA2] țircăi v vz țârcâi
12. [MDA2] țirii v vz țârâi1
13. [CADE] ȚIRCĂI = ȚÎRCÎl.
14. [CADE] ȚIRII 👉 ȚÎRÎl.
15. [CADE] ȚÎRCÎI, ȚÎRCĂI (-cîiu, -căesc), Trans. ȚÎRCOTI (-otesc) vb. tr. A mulge (vaca, oaia, etc.) făcînd să țîșnească cîte puțin lapte din uger: să-i bateți ugerul cu pumnul și să țîrcăiți țîțele (LUNG.); Scoală, mulge vacile, Că răsare soarele!... Lasă să mai ațipesc, Că minteni le țîrcotesc (IK.-BRS.); omul ăsta nu știe mulge, numai țîrcotește (VIC.) [țîrci].
16. [CADE] ❍ȚÎRCOTI 👉 ȚÎRCÎI.
17. [CADE] ȚÎRÎI1 (-rîiu) l. vb. tr. A picura, a face să curgă puțin cîte puțin: i-a țîrîit cîteva picături în gură. II. vb. intr. A picura, a curge picătură cu picătură; a ploua cu picături mărunte și dese: din văzduhul vînăt, țîrîia o ploaie măruntă și rece de toamnă (SAD.) [onom.].
18. [CADE] ȚÎRÎI2 (-rîiu), ȚIRlI (-riiu, -riesc) vb. intr. 1 A cînta ca greierii, a scoate un sunet ascuțit, pițigăiat: se tîra binișor, să vază ce face lăcusta de țîrîie așa de tare (BR.-VN.); Țiriesc încet ca greieri, Printre negre, vechi zidiri (EMIN.); se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile (CAR.); despre glasul păsărilor: cînd țîrîesc vrăbiile, are să se strice vremea (ȘEZ.); hulubul țîrîe acolo în legea lui (VAS.); saltă dintr’o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîe pe deasupra noastră și țîrîe ușurel (SAD.) ¶ 2 = ȚÎRLÎI: după ce bău paharul, începu să țîrîe încet din scripcă (SAD.) [onom.].
19. [CADE] ȚÎRÎIT, ȚIRIIT sbst. Faptul de a țîrîi2: țîrîitul lăcustelor îi sfredelea urechile (S.-ALD.); despre păsări: prin adierile lui moi de răcoare, tresărea din cînd în cînd țîrîitul unei paseri (SAD.); pr. ext.: țîriitul clopoțelului de la o bicicletă militară (IRG.); despre sunetele ascuțite ale vioarei: de sus... venea o larmă nedeslușită în care se deosebea un țîrîit de strune (SAD.).
20. [CADE] ȚÎȚÎI1 (-țîiu), ❍ȚIȚII (-țiiu, -țiesc) vb. intr. 1 A scoate sunete subțiri dintr’un instrument muzical: abia încep ei să țîțîe și să sdrăngăne puțin... că se și strecoară fetele pe lîngă gardul de nuiele (LUNG.) ¶ 2 = ȚîRîI1: cînd toate gurile privighitorilor a mai cînta tac, atuncea grierul copaciului a țîțîi începe (CANT.); dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește (mar.) [onom.].
21. [DLRLC] ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcui (PAMFILE, I. C. 21), țîrcoti (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.
22. [DLRLC] ȚÎRCOTI vb. IV v. țîrcîi.
23. [DLRLC] ȚÎRCUI vb. IV v. țîrcîi.
24. [DLRLC] ȚÎRÎI1, pers. 3 țîrîie și țîrîiește, vb. IV. Intranz. 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. ◊ Fig. În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ Impers. A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ Tranz. A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. ◊ Fig. Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.
25. [DLRM] ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge cîte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țîrc.
26. [Șăineanu, ed. VI] țărăì v. a bâzăi ca greierii: fig. amintiri țărăesc încet ca greierii EM. [V. țăr!].
27. [Șăineanu, ed. VI] țărăì v. a picura. [V. țără].
28. [Scriban] țîrcîĭ, a -í v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.
29. [Scriban] țîrîĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a -í v. intr. (imit. de forma luĭ cîrîĭ, mîrîĭ, pîrîĭ. Bg. cirikam, cŭrkam, ciripesc; sîrb. cúriti, a picura. V. țîr 2, țîrlîĭ, țuruĭ și cĭuruĭ 2). Fac țîr: ploaĭa țîrîĭa din streșină, greĭeriĭ țîrîĭaŭ în ĭarbă, gardiștiĭ țîrîĭaŭ din „țignale”, soneria țîrîĭa mereŭ.
30. [Scriban] țîrîít, -ă adj. Cu tremurăturĭ, cu intermitențe: șuĭerătură țîrîită. Iron. Dat cîte puțin: mîncare țîrîită. Adv. Țîrîind: cînd tornĭ țîrîit, se face spumă. Cu țîrîita, cîte puțin: eŭ țĭ-am dat baniĭ grămadă, și tu mi-ĭ daĭ cu țîrîita.
31. [DOOM 3] țârâi1 (a ~) (a bura; a cârpi; a face să curgă) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 pl. țârâiau; conj. prez. 3 sg. să țârâie
32. [DOOM 3] +țârâi2 (a ~) (a cânta) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârâi, 3 țârâie, imperf. 1 țârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârâi, 3 să țârâie
33. [DOOM 2] !țârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 să țârâie
34. [MDO] țîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. țîrîie)
35. [IVO-III] țârâesc, -râe 3, -râiam 1 imp.
36. [DAR] țârcâi, țârcâiesc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).
37. [DRAM 2021] țârăí, v.i. v. țârâi.
38. [DRAM 2021] țârâí, țârâiesc, (țârăi), v.i. 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DEX) + suf. -âi (MDA).
39. [DRAM 2015] țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DEX) + suf. -âi (MDA).
40. [DRAM] țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL