1. [DEX '09] ȚÂFNI, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.
2. [DEX '09] ȚÂȘNI, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt.
3. [MDA2] țâfni2 v vz țâșni
4. [MDA2] țâfni1 [At: CARAGIALE, O. II, 330 / V: ți~, (reg) țâvni / Pzi: ~nesc / E: țâfnă1] (Pop) 1 vi (D. păsări) A scoate din gât un sunet specific atunci când sunt bolnave de țâfnă1 (1). 2 vi (D. oameni) A sufla aer din piept brusc și cu zgomot Si: a pufni. 3 vi (D. animale) A sufla cu putere pe nări Si: a sforăi. 4-5 vti (Reg; d. oameni) A vorbi repezit și cu ciudă. 6-7 vti (Reg; d. oameni) A răbufni. 8 vi (Rar) A face ca un mecanism, un instrument muzical să scoată sunete scurte, înfundate.
5. [MDA2] țâjni v vz țâșni
6. [MDA2] țâșni [At: C. A. ROSETTI, C. 111/4 / V: (rar) țiș~, (reg) țâjni, țâfni, (înv) ciș~[1] / Pzi: ~nesc / E: țâști1 + -ni] 1 vi (D. lichide, vapori, praf etc.) A ieși cu presiune printr-o deschizătură Si: (reg) a țâști (5), a țușni (2). 2 vtf A face să iasă cu presiune printr-o deschizătură Si: (reg) a țâști (6). 3 vi (D. lichide, flăcări etc.) A se ridica brusc și cu putere (sub impulsul unor forțe din afară) Si: a sări, (reg) a țâști (7). 4 vtf A face să se ridice brusc și cu putere Si: (reg) a țâști (8). 5 vi (D. ființe) A porni brusc și repede într-o direcție Si: a se repezi, a se năpusti, (rar) a țușni (1), (reg) a țâști (1). 6 vi (D. ființe) A se ridica repede Si: (reg) a țâști (2). 7 vi (D. ființe) A se ivi brusc, impetuos Si: (reg) a țâști (3). 8 vi A începe să vorbească repezit, cu mânie Si: (reg) a țâști (4). 9 vi (Fig) A se arăta profilându-se sau detașându-se de ceva, producând impresia de mișcare. 10 vi A se forma deodată. 11 vi A izbucni cu putere.
7. [MDA2] țâvni v vz țâfni1
8. [MDA2] țifni v vz țâfni1
9. [MDA2] țișni v vz țâșni
10. [CADE] ȚIȘNI... 👉 ȚÎȘNI...
11. [CADE] ȚÎFNI, ȚIFNI (-nesc) vb. intr. A forăi (despre cai): (gloaba) strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului (CAR.); pr. ext.: Neamțul tot țîfnea pe nările mașinei (D.-ZAMF.) [țîfnă].
12. [CADE] ȚÎȘNI, ȚIȘNI (-nesc) vb. intr. 1 A năpădi, a ieși cu putere și cu sgomot de unde se află comprimat, închis (vorb. de lichide, de foc, etc.): de-aici țîșneșc de sub maluri izvoarele care, mai la vale se adună într’o singură albie (VLAH.); apele minerale de iod, de pucioasă țîșnesc ici și colo (IRG.); (lui Setilă) începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori (CRG.); lancea... o picat drept în capul celui mai mare... ș’o și început a țîșni sîngele (VAS.); îi țișni sînge din ochi (STAM.); dete una după alta peste munți de cremene din care țișneau flăcări de foc (ISP.) ¶ 2 A sări deodată dintr’un loc și a o lua la fugă: am țîșnit odată cu țărna’n cap și tiva la mama acasă! (CRG.); ...într’o tufă nimerește, Unde-un iepure țîșnește (SEV.); tocmai cînd voi să se scoale și să plece... iată că broasca țișni odată (ISP.) [țîști!].
13. [CADE] ❍ȚUȘNI = ȚÎȘNI
14. [DLRLC] ȚIȘNI vb. IV v. țîșni.
15. [DLRLC] ȚÎFNI, țîfnesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A pufni pe nas de mînie. Petre cam începe să țîfnească. CARAGIALE, N. F. 52. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. [Iapa] strănuta, țîfnea, sforăia. CARAGIALE, S. 42.
16. [DLRLC] ȚÎȘNI, țîșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. V. răbufni. Sîngele țîșnea și gîlgîia pe prag. DUMITRIU, N. 63. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. Unde intră sonda, țîșnește ca berea de la butoiul cu presiune. C. PETRESCU, A. 548. ◊ (În contexte figurate) În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țîșnesc izvoarele sîngeroase ale amurgului de flăcări. SADOVEANU, O. III 686. ◊ Fig. Toată patima care mocnea de zile îndelungi... țîșnea prin luminile ochilor lui Ion. DUMITRIU, N. 191. ♦ A sări, a împroșca. Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare. DUMITRIU, N. 31. Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. C. PETRESCU, A. R. 49. 2. A ieși, a sări pe neașteptate de undeva; a intra brusc undeva, a da buzna, a irupe. Flăcăul cel voinic țîșni pe ușă în urma controlorului, cu pumnii încleștați. DUMITRIU, N. 7. Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. Iepurele țîșnește toamna dintre ierburi uscate. STANCU, D. 430. Husarii țîșnesc îngroziți de după garduri. CAMIL PETRESCU, U. N. 321. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. Ridicîndu-se... în două picioare, calul vru să țîșnească înainte. PREDA, Î. 139. Ca un șarpe, Mură a țîșnit în pieptul Saftei. GALACTION, O. I 73. Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere. Muguri noi țîșnesc din putregai, Înfrunzește și-nflorește țara. BENIUC, V. 80. Undeva, la spatele lor, după hornuri, țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. Din pămîntul rădăcinii, țîșniseră îndrăzneț cîteva vlăstare crude. C. PETRESCU, S. 14. Luminile țîșniră brusc în sala încinsă de căldură. REBREANU, R. I 201. ◊ Fig. Din clopotul fierbinte al vieței celei noi, Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. Din toate, așa cum le primea, țîșnea o bucurie ciudată, nouă. PREDA, Î. 69. ♦ (Despre sunete, zgomote) A domina. De afară se auzeau strigăte ce țîșneau deasupra murmurului mulțimii. DUMITRIU, N. 71. – Variantă: țișni (CREANGĂ, A. 6) vb. IV.
17. [DLRM] ȚIȘNI vb. IV. v. țîșni.
18. [Șăineanu, ed. VI] țișnì v. 1. a ieși cu putere și iuțeală vorbind de lichide, lumină, foc; 2. a izbucni: am țișnit odată cu țărna în cap CR. [Onomatopee: țiș! exprimând izbucnirea sgomotoasă mai ales a apelor curgătoare].
19. [Scriban] țîfnésc v. tr. (d. țîfnă; ngr. tsifniázo). Tot scot aer pe nas ca să mi-l destup: ce-mĭ tot țîfneștĭ la urechea mea? – Și țîvnesc (sud). V. brehnesc.
20. [Scriban] țîșnésc v. intr. (vsl. *cyšnonti. V. țușnesc1 și țuștĭ). Ĭes cu putere dintr’o deschizătură mică (vorbind de lichide): apa țîșnește din pompă. Fig. Ĭes de odată, fac țuștĭ: am țîșnit odată cu țărna’n cap (Cr.). V. zbughesc.[1]
21. [DOOM 3] țâfni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnesc, 3 sg. țâfnește, imperf. 1 țâfneam; conj. prez. 1 sg. să țâfnesc, 3 să țâfnească
22. [DOOM 3] țâșni1 (a ~) (a se repezi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnesc, 3 sg. țâșnește, imperf. 1 țâșneam; conj. prez. 1 sg. să țâșnesc, 3 să țâșnească
23. [DOOM 3] +țâșni2 (a ~) (a ieși cu presiune) vb., ind. prez. 3 sg. țâșnește, 3 pl. țâșnesc, imperf. 3 sg. țâșnea; conj. prez. 3 să țâșnească
24. [DOOM 2] țâfni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnesc, imperf. 3 sg. țâfnea; conj. prez. 3 să țâfnească
25. [DOOM 2] țâșni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnesc, imperf. 3 sg. țâșnea; conj. prez. 3 să țâșnească
26. [MDO] țîșni
27. [IVO-III] țâșnesc, -neam 1 imp.
28. [Argou] a țâșni duhul (din cineva) expr. (er.) a ejacula.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL