1. [MDA2] țurlu-burlu [At: ISPIRESCU, U. 28 / E: fo cf ciurli-burli] (Reg; d. părul capului) 1 ain Zbârlit. 2 av Ridicat în sus.
2. [CADE] ȚURLU-BURLU adv. F Ⓟ sbîrlit; vîlvoiu: perii capului nu-i erau creți, dară stăteau ~, cum se zice (ISP.).
3. [DLRLC] ȚURLU-BURLU adv. (În legătură cu felul în care stă părul) Zbîrlit, vîlvoi. Perii capului nu-i erau creți, dar stăteau țurlu-burlu, cum se zice. ISPIRESCU, U. 28.
4. [Șăineanu, ed. VI] țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.
5. [Scriban] țúrlu-búrlu adv. Vest. Fam. Zbîrlit, în dezordine: cu păru țurlu-burlu.
6. [CADE] BURLU 👉ȚURLU.
7. [DOOM 3] !țurlu-burlu (reg.) adj. invar., adv. (păr ~, a sta ~)
8. [DOOM 2] !țurlu-burlu (reg.) adj. invar.
9. [DAR] țurlu-burlu adv. (reg.; despre părul capului) zbârlit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL