1. [DEX '09] ȚURLOI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.
2. [MDA2] țurloi [At: POLIZU / V: (reg) ~lui, țir~, țâr~ / Pl: ~oaie, (rar) ~ sm / E: țurlă3 + -oi] 1 sn (Pop) Jgheab prin care curge apa din izvor, din cișmea etc. 2 sn (Pop; pex) Apă care curge Si: șiroi1. 3 sn (Mun) Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 4 sn (Mun) Fluier (1). 5 sn (Pop) Fluierul piciorului. 6 sn (Pop; pex) Partea piciorului de la genunchi în jos Si: gambă (1). 7 sn (Pop; îe) A avea draci pe ~oaie A fi nestâmpărat. 8 sn (Pop; îae) A fi nervos. 9 sn (Mun; îe) Joacă dracu pe ~oaie Se spune când se petrec lucruri ciudate, suspecte. 10 sn (Reg; dep; mpl) Picior lung și subțire Si: (reg) țivloi (9). 11 sn (Reg; îf țurlui) Antebraț. 12 sn (Reg; îaf) Partea brațului de la umăr până la cot. 13 sn (Pop) Țurțur1 (1). 14 sn (Mol; Mun) Gurgui la urcior. 15 ain (Olt) Ridicat drept în sus.
3. [DLRLC] ȚURLOI, țurloaie, s. n. 1. (Învechit) Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea, din saca etc.). Din al treilea rezervoriu se aducea altădată apă, pe țurloaie. BOLINTINEANU, la CADE. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; trișcă. Își umflă... cimpoiul, cu cele trei țurloaie ale lui, apoi îl lăsă să-și tremure singur suflul ușor. CAMIL PETRESCU, O. I 623. 3. Fluierul piciorului (v. tibia); p. ext. toată partea piciorului de la genunchi în jos. Curse sînge pînă la țurloaiele cailor. DELAVRANCEA, O. II 29. Hîrca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. CARAGIALE, M. 23. Șede-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi. TEODORESCU, P. P. 517. 4. Țurțur de gheață. Roțile morii erau grele de polei și de țurloi, dar se-nvîrteau, fiindcă apa creștea. SLAVICI, V. P. 159. – Pl. și: (4, m.) țurloi. – Variantă: țîrloi (MARIAN, INS. 42) s. n.
4. [Scriban] țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe.
5. [MDA2] țârloi2[1] sn vz țurloi
6. [MDA2] țirloi sn vz țurloi
7. [MDA2] țurlui2 sn vz țurloi
8. [CADE] ȚURLOIU, ❍ȚÎRLOIU (pl. -loaie) sn. 1 🫀 Partea piciorului de la genunchiu pîna la glezne; fluierul piciorului, tibia (👉 🖼 4345): ciorapii, de lînă albă... se numesc călțunași și se ridică peste țurloiu pînă la jumătatea pulpei (PĂC.); îl lovi odată cu bîta peste țurloiu, de-l secă la inimă (D.-ZAMF.); dacă pe cineva îl doare țîrloiul, adecă fluierul piciorului, se unge cu cari de stejar (MAR.) ¶ 2 = ȚURLUIU: din al treilea rezervoriu se aducea altă dată apă, pe țurloaie, la Ierusalim (BOL.).
9. [CADE] ȚURLUIU (pl. -luie) sn. = SULINAR(IU)2 [comp. ȚURLOIU2 și BURLUIU].
10. [DLRLC] ȚÎRLOI s. n. v. țurloi.
11. [Șăineanu, ed. VI] țurloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Variantă din surloiu, derivat din surlă, fluier].
12. [Șăineanu, ed. VI] țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.
13. [DOOM 3] țurloi (pop.) s. n., pl. țurloaie
14. [DOOM 2] țurloi (pop.) s. n., pl. țurloaie
15. [MDO] țurloi, pl. țurloaie
16. [IVO-III] țurloiu, -oaie.
17. [Argou] țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL