Definiție și ce înseamnă țumburuc

1. [MDA2] țumburuc sn vz țâmburuc

2. [CADE] ❍ȚUMBURUC 👉 ȚIMBURUC

3. [Șăineanu, ed. VI] țumburuc n. Mold. gămălie (de ac, de cuțit). [Tr. țimburuș = ung. CZOMB (influențat de limburuș)].

4. [Scriban] țumburúc (Mold.), țumburúș și țîmburúș (Munt.) n., pl. e și urĭ (d. zimberesc, ca țuluc d. zuluf). Gămălie (proeminență) de care să poțĭ apuca, ca la manivela rîșnițeĭ de cafea. – Și țîmpurug (Dor.).

5. [DEX '09] ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

6. [MDA2] țâmburic sn vz țâmburuc

7. [MDA2] țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.

8. [MDA2] țâmpric s vz țâmburuc

9. [MDA2] țâmpurug sn vz țâmburuc

10. [MDA2] țimbirlic s vz țâmburuc

11. [MDA2] țimburuc sn vz țâmburuc

12. [MDA2] țumburug sn vz țâmburuc

13. [CADE] ȚIMBURUC, ȚUMBURUC (pl. -uce), ȚIMBURUȘ (pl. -ușe) sn. Mică ridicătură, bumbușor, buton, gămălie (în mijlocul unei unelte, unui nasture, la capătul unui mîner, etc.).

14. [CADE] ❍ȚÎMBURUC = ȚIMBURUC.

15. [DLRLC] ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.

16. [DLRLC] ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.

17. [DLRLC] ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.

18. [Șăineanu, ed. VI] țimburuș n. Tr. V. țumburuc.

19. [Scriban] țîmburúș, V. țumburuc.

20. [Scriban] țîmpurúg, V. țumburuc.

21. [DOOM 3] țâmburuc s. n., pl. țămburuce

22. [DOOM 2] țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Argou] țuicomicină s. f. (glum.) țuică. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se țuicări. – Țuică + […]
1. [DEX '09] ȚUICUIALĂ, țuicuieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicui; țuicăreală. [Pr.: […]
1. [DEX '09] ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se țuicări. – Țuică + […]
1. [DEX '09] ȚUICULEANĂ, țuiculene, s. f. (Fam.) Țuiculiță. – Țuică + suf. -uleană. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUICULIȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; țuiculeană. – Țuică + […]
[MDA2] țuicușoară sf [At: DSR / Pl: ~re / E: țuică1 + -ușoară] 1-4 (Fam; […]
1. [DEX '09] ȚUICĂREALĂ, țuicăreli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicări; țuicuială. – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro