1. [DEX '09] ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.
2. [MDA2] tăhui2 v vz tiohăi
3. [MDA2] tehoi v vz tiohăi
4. [MDA2] tihoi v vz tiohăi
5. [MDA2] tihui1 v vz tiohăi
6. [MDA2] tiohăi [At: ALECSANDRI, T. 918 / V: (reg) tăhui, tehoi, tihoi, tihui, ~hoi, tiuh~, tiuhoi, tiui, tuh~, țuh~ / Pzi: ~esc / E: tioh + -ăi] (Mol; Buc) 1 vt (C. i. animale) A alunga cu strigătul „tio” Si: (reg) a tiobrăi. 2 vi A striga „tio” pentru a alunga un animal. 3 vt (C. i. persoane) A huidui (1). 4 vi (Îf tehoi) A asmuți (1). 5 vi (D. câini, îf tăhui) A lătra la vânat. 6 vt (Fig) A bate la cap. 7 vt (Fig) A mustra.
7. [MDA2] tiohoi v vz tiohăi
8. [MDA2] tiuhăi v vz tiohăi
9. [MDA2] tiuhoi v vz tiohăi
10. [MDA2] tiui v vz tiohăi
11. [MDA2] tuhăi2 v vz țuhăi1[1]
12. [MDA2] tuhăi1 v vz tiohăi
13. [MDA2] tuhui v vz țuhăi1[1]
14. [MDA2] țohăi v vz țuhăi[1]
15. [MDA2] țuhăi v vz tiohăi
16. [DLRLC] TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. ◊ Intranz. Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. – Variantă: tiui (ALECSANDRI, T. 918) vb. IV.
17. [DLRLC] TIUI vb. IV v. tiohăi.
18. [DLRLC] ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV, Tranz. (Regional) A purta de colo pînă colo, a pune la munci grele; a hărțui. Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154.
19. [DLRM] TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-. – Var.: tiui vb. IV] – Din tio.
20. [Șăineanu, ed. VI] tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V. tio!].
21. [Șăineanu, ed. VI] țuhăì v. Mold. a maltrata: îi țuhăește mai rău decât pe vite CR. [Origină necunoscută].
22. [Scriban] tĭohăĭésc v. tr. (d. tĭo, tĭuho. Cp. și cu ung. coholni, a mîna caiĭ strigîndu-le coh, pron. țoh). Est. Huĭduĭesc.
23. [Scriban] țúhăĭ și -ĭésc v. tr. (imit. după vre-o interj. *țu, ța, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grea, port prea mult: soldațiĭ aŭ fost țuhăițĭ răŭ în războĭ, aĭ țuhăit răŭ haĭna asta.
24. [DOOM 3] tiohăi (reg.) (desp. tio-hă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, 3 sg. tiohăiește, imperf. 1 tiohăiam; conj. prez. 1 sg. să tiohăiesc, 3 să tiohăiască
25. [DOOM 3] țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, 3 sg. țuhăiește, imperf. 1 țuhăiam; conj. prez. 1 sg. să țuhăiesc, 3 să țuhăiască
26. [DOOM 2] tiohăi (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, imperf. 3 sg. tiohăia; conj. prez. 3 să tiohăiască
27. [DOOM 2] țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 să țuhăiască
28. [DAR] tiohăi, tiohăesc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL