1. [DEX '09] ȚOPĂIALĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.
2. [MDA2] țopăială sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 162 / Pl: ~ieli / E: țopăi + -eală] 1-2 Țopăire (1-2).
3. [CADE] ȚOPĂIALĂ, ȚUPĂIALĂ (pl. -ăieli) sf. F Faptul de a țopăi; rezultatul acestei acțiuni: de ce să mai las pe bietul om să se supere... cu țopăielile tuturor loazelor? (LUNG.) Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți (VLAH.).~}
4. [DLRLC] ȚOPĂIALĂ, țopăieli, s. f. (Și în forma țupăială) Acțiunea de a țopăi; săritură dezordonată, greoaie. Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: țupăială s. f.
5. [MDA2] țupăială[1] sf vz țopăială
6. [DLRLC] ȚUPĂIALĂ s. f. v. țopăială.
7. [DOOM 3] țopăială s. f., g.-d. art. țopăielii; pl. țopăieli
8. [DOOM 2] țopăială s. f., g.-d. art. țopăielii; pl. țopăieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL