1. [DEX '09] ȚOPÂRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că.
2. [MDA2] țopârcă sf [At: ALECSANDRI, T. 913 / V: ~rtă / Pl: ~rci / E: ns cf țopârlan] (Reg) Țopârlan.
3. [Șăineanu, ed. VI] țopârcă m. țopârlan: nu cumva sa boierit țopârcă? AL. [Ca și țopârlan, derivat probabil dela țop (v. Țopi)].
4. [MDA2] țopârtă sf vz țopârcă
5. [CADE] ȚOPÎRCĂ, ȚOPÎRLAN sm. Țărănoiu, mocîrțan, mocofan, modîrlan, bădăran: iaca mă! nu cumva s’o boierit țopîrca? (ALECS.); hai, țopîrcă, vin’ cu mine la masă! (ALECS.); un țopîrlan de deputat, ales prin minciună și prin lingușire (LUNG.); pe semne păcatele mele cele mari și grele m’au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici (CRG.) [probabil „țăran ce poartă țop, cu părul împletit”; pentru sufix, comp. MODÎRLAN].
6. [DLRLC] ȚOPÎRCĂ, țopîrci, s. f. (Regional) Țopîrlan. Iaca mă! nu cumva s-o boierit țopîrca? ALECSANDRI, T. 913.
7. [DOOM 3] țopârcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopârcii; pl. țopârci
8. [DOOM 2] țopârcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopârcii; pl. țopârci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL