1. [MDA2] țoaită sf [At: COMAN, GL. / V: țoită / Pl: ~te / E: nct] 1 (Mol; Mar) Proptea la gard sau la ulucul pe care se transportă lemnele din munte la vale. 2 (Mar; îf țoită) Nuia cu care se îndeamnă vitele la mers Si: (pop) strămurare. 3 (Mar; îe) A fugi tot într-o ~ A fugi repede.
2. [MDA2] țoită sf vz țoaită
3. [DAR] țoaită, țoaite, s.f. (reg.) 1. proptea la gard. 2. nuia cu care se îndeamnă vitele la mers.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL