1. [MDA2] civilitate sf [At: HASDEU, I. C. 199 / E: lat civilitas, -atis] 1 (Înv) Civilizație (1). 2 Respectare a conveniențelor și a bunei-cuviințe în societate Si: politețe, (înv) curtenie.
2. [CADE] * CIVILITATE sf. Politeță, curtenie [fr.].
3. [DN] CIVILITATE s.f. (Liv.) Comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie. [Cf. lat. civilitas, fr. civilité].
4. [MDN '00] CIVILITATE s. f. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație. (< fr. civilité, lat. civilitas)
5. [DCR2] civilitate s. f. Politețe ◊ „[...] textele înregistrate satiric sunt comune și nu trec dincolo de relatarea reportericească a defectelor de comportament și abaterilor de la civilitate și moralitate.” R.lit. 9 II 84 p. 11. ◊ „Mă văd obligat să vă răspund cu civilitatea pe care ați arătat-o în scrisoarea d-voastră deschisă.” R.l. 4 XII 93 p. 3; v. și R.lit. 12 IV 84 p. 8 (cf. fr. civilité; DN3)
6. [Scriban] *civilitáte f. (lat. civílitas, -átis, fr. civilité). Politeță, curtenie. Pl. Cuvinte civile, complimente uzitate între oameniĭ civilizațĭ: a face civilitățĭ. – Pop. civilitate și țivilitate înseamnă „starea de civil” în opoz. cu militărie, soldăție.
7. [MDA2] țivilitate[1] sf vz civilitate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL