1. [MDA2] țipătură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: țipa1 + -ătură] 1 (Îvr) Țipăt (1). 2 (Reg; îe) ~ de om Nimeni. 3 (Îvr) Țipăt (5). 4 (Reg) Chiuitură.
2. [MDA2] țipătură2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: țipa2 + -ătură] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Ccr) Lucru fără valoare, bun de aruncat. 3-4 Țipat2 (16-17).
3. [CADE] ȚIPĂTURĂ1 (pl. -turi) sf. = ȚIPĂT: văzurăm vre-o șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute (BOL.).
4. [CADE] ❍ȚIPĂTURĂ2 (pl. -turi) sf. Trans. Maram. Ⓟ = ARUNCĂTURĂ6: ~ e aruncarea în cărare a obiectului părăsit, peste care s’a făcut ceva fermecătură; cine va trece peste el sau l-a lua de jos, se va lega de dînsul ceva răutate (BRL.); Rîuleț, Sprinten, creț, Să ne scapi de țipături În anul următoriu, Să fim ca niște flori (MAR.) [țipa2].
5. [DLRLC] ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE.
6. [DLRM] ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.
7. [DRAM 2021] țipătúră, s.f. v. țâpătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL