1. [DEX '09] ȚINTELAT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.
2. [MDA2] țintelat, ~ă a [At: EMINESCU, L. P. 74 / V: ~til~, ~tol~ / Pl: ~ați, ~e / E: ținte (pll țintă1) cf țințelat] (Mol; d. curele, chimire etc.) Împodobit cu ținte1 (4) Si: țintat2 (2), țintuit2 (3).
3. [DLRLC] ȚINTELAT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Regional) Țintat (1). Șerpe mare o venit... Jumătate m-o mîncat, Jumătate nu mă poate, De curăle țintelate. ȘEZ. XIII 216. – Variante: țintilat, -ă (ȘEZ. XIII 215), țintolat, -ă (BIBICESCU, P. P. 1O, ȘEZ. I 45) adj.
4. [MDA2] țintilat, ~ă a vz țintelat
5. [MDA2] țintolat, ~ă a vz țintelat
6. [DLRLC] ȚINTILAT, -Ă adj. v. țintelat.
7. [DLRLC] ȚINTOLAT, -Ă adj. v. țintelat.
8. [DOOM 3] țintelat (reg.) adj. m., pl. țintelați; f. țintelată, pl. țintelate
9. [DOOM 2] țintelat (reg.) adj. m., pl. țintelați; f. țintelată, pl. țintelate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL