1. [MDA2] țintaulă sf vz țintaură
2. [DEX '09] CENTAURĂ s. f. v. țintaură.
3. [DEX '09] ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. (Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
4. [MDA2] centaură sf vz țintaură
5. [MDA2] țentaur sm vz țintaură
6. [MDA2] țintaur sm vz țintaură
7. [MDA2] țintaură sf [At: MUMULEANU, C. 158/18 / P: ~ta-u~ / V: ~ulă, ~ur sm, țentaur sm, ~torie, cin~[1], cen~, cintaulă[2], centaulă[3], cintaur[4] sm, cintorie[5], centorie[6], cintoare[7] / Pl: ~re / E: lat centaurea (sub influența pronunției germane)] (Bot; reg) 1 (Șîc centaură măruntă, centaură râioasă) Fierea-pământului (Centarium umbellatum). 2 Frigurică (Centarium pulchellum). 3 Albăstriță (Centaurea cyanus).
8. [MDA2] țintorie sf vz țintaură
9. [CADE] ȚINTAURĂ (pl. -re) sf. 🌿 = FIEREA-PĂMÎNTULUI; FRIGURICĂ: ei mă credeau bolnav și-mi dedeau foaie de leandru și ~ (DLVR.) [cuvînt cărturăresc din lat. centaurea].
10. [DEX '98] ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
11. [DLRLC] ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee cu flori roz, dispuse în umbelă; crește prin pajiști puternic însorite și se întrebuințează ca plantă medicinală, extrăgîndu-se din ea un surogat al chininei (Erythraea Centaurium); potroacă. Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: centaură s. f.
12. [Șăineanu, ed. VI] țintaură f. Bot. centaurea.
13. [Scriban] cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).
14. [Scriban] țintáur, -ră, -lă, V. cintaur.
15. [DOOM 3] țintaură (reg.) (desp. -ta-u-) s. f., g.-d. art. țintaurei; pl. țintaure
16. [DOOM 2] țintaură (reg.) (-ta-u-) s. f., g.-d. art. țintaurei; pl. țintaure
17. [DER] țintaură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL