1. [MDA2] țihliș sn vz sihliș
2. [CADE] ❍ȚIHLIȘ, ȚÎHLIȘ (pl. -ișuri) sn. 🌳 = ȘIHLĂ: mierle cu ciocul galben tresăreau speriate din țîhlișuri (SAD.) [țihlă].
3. [DLRLC] ȚIHLIȘ s. n. v. țîhliș.
4. [Șăineanu, ed. VI] țihliș n. Buc. stufiș. [Cf. sihlă].
5. [DEX '09] ȚÂHLIȘ, țâhlișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des. – Țâhlă + suf. -iș.
6. [MDA2] sihliș sn [At: F (1891), 73 / V: țigl~[1], țih~ / Pl: ~uri / E: sihlă + -iș] (Reg) Sihlă (1).
7. [MDA2] țâhliș[1] sn vz sihliș
8. [DLRLC] ȚIGLIȘ s. n. v. țîhliș.
9. [DLRLC] ȚÎHLIȘ, țîhlișuri, s. n. Tufiș des. Granguri galbeni, speriați, se săltau din țihlișuri; se auzea mai încolo frîntura lor de cîntec fluierat. SADOVEANU, N. P. 22. Mierle... tresăreau spăriate din țihlișuri. id. O. I 299. – Variante: țihliș (POPA, V. 68), țigliș (I. CR. I 134) s. n.
10. [Scriban] sihlíș n., pl. urĭ. Loc acoperit de sihlă. – Și ți-, mold. sî- și țî-. V. tihlăriș.
11. [Scriban] țíhlă, țihlíș, V. sihl-.
12. [Scriban] țîhlă, țîhliș, V. sihl-.
13. [DOOM 3] țâhliș (reg.) (desp. țâ-hliș) s. n., pl. țăhlișuri
14. [DOOM 2] țâhliș (reg.) (țâ-hliș) s. n., pl. țâhlișuri
15. [DAR] sihliș, sihlișuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o pădure deasă, de sihlă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL