1. [DEX '09] TĂȘCUȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.
2. [MDA2] tășcuță sf [At: DDRF / V: (reg) teș~ / Pl: ~țe / E: tașcă + -uță] (Reg) 1-4 (Șhp) Tașcă (1-2) (mică) Si: (reg) tășculiță (1-4), teșcălie (1-4), (îvr) teșuliță (1-4). 5-6 Conținutul unei tășcuțe (1, 3). 7 (Îe) A avea pe cineva în ~ A avea pe cineva la dispoziție, la discreție. 8 (Bot; îc) ~ța-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense). 9 (Bot; îae) Traista(37)-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 10 (Lpl) Tășchiță (1). 11 Brățara orcicului care se prinde cu ajutorul unei verigi de crucea căruței.
3. [MDA2] teșcuță sf vz tășcuță
4. [DOOM 3] tășcuță s. f., g.-d. art. tășcuței; pl. tășcuțe
5. [DOOM 2] tășcuță s. f., g.-d. art. tășcuței; pl. tășcuțe
6. [DRAM 2021] tășcuță, tășcuțe, s.f. (reg.) Geantă mică. – Din tașcă + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL