1. [MDA2] tăvălici sm vz tăvălic
2. [MDA2] tăvălic [At: PRIBEAGUL, P. / V: (reg) ~ici sm, ~ig, travalâc, trăv~, trevelec, trevelici sn, trăvălică, treveleacă sf / Pl: ~ici sm, ~ice, ~uri sn / E: ns cf tăvăli] (Reg) 1-3 sn Tăvălug (1-2, 5). 4 sn (Îlav) De-a ~a (sau trevelecu, treveleaca) De-a rostogolul. 5 sn Buștean folosit în construcții. 6 sn Sulul de lemn de la fântâna cu scripete. 7 sn (Îf trăvălic, trăvălice) Parte a joagărului pe care alunecă patul pe care stă bușteanul de tăiat. 8 sn Bucată de lemn care se pune la gâtul câinilor ciobănești. 9 sn (Îf trăvălic) Vălătuc. 10 sm (Bot; reg; îf tăvălici) Scaiul-dracului (Eryngium campestre).
3. [MDA2] tăvălig sn vz tăvălic
4. [MDA2] travalâc sn vz tăvălic
5. [MDA2] trăvălic sn vz tăvălic
6. [MDA2] trăvălică sf vz tăvălic
7. [MDA2] treveleacă sf vz tăvălic
8. [MDA2] trevelec sn vz tăvălic
9. [MDA2] trevelici sn vz tăvălic
10. [DLRLV] TĂVĂLIC s. m. sau n. (Mold.) Tăvălug. Un . . . rătund tăvălic de piatră poate să stea? CD 1698, 36r; cf. CD 1770, 44r. Etimologie: cf. tăvăli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL