1. [DEX '09] TĂUI, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. – Din tău1.
2. [MDA2] tăui [At: KLEIN, D. / P: tă-u-i / Pzi: ~esc / E: tău2] 1 vt (Reg; c. i. o apă curgătoare) A opri din curs. 2 vr (Reg) A se face tău2 (8). 3 vi (îrg) A inunda.
3. [DEX '98] TĂUI, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău1.
4. [DLRLC] TĂUI, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare, a se face lac. Unsoarea sărea afară din butoi, se tăuia prin odaie, o călcau în picioare. DAN, U. 328.
5. [DOOM 3] tăui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tăuiește, 3 pl. se tăuiesc, imperf. 3 sg. se tăuia; conj. prez. 3 să se tăuiască; ger. tăuindu-se
6. [DOOM 2] !tăui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tăuiește, imperf. 3 sg. se tăuia; conj. prez. 3 să se tăuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL