1. [DEX '09] TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăială s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
2. [MDA2] tărăgăneală sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).
3. [DLRLC] TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăială (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.
4. [Scriban] tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.
5. [DEX '09] TĂRĂGĂIALĂ s. f. v. tărăgăneală.
6. [MDA2] dărăgăneală sf vz tărăgăneală
7. [MDA2] străgăneală sf vz tărăgăneală
8. [MDA2] tărăgăială sf vz tărăgăneală
9. [MDA2] trăgăneală sf vz tărăgăneală
10. [DLRM] STRĂGĂNEALĂ1 s. f. v. tărăgăneală.
11. [Scriban] străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.
12. [Scriban] trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.
13. [DOOM 3] tărăgăneală s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli
14. [DOOM 2] tărăgăneală s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli
15. [IVO-III] tărăgăneală, -neli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL