1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. terboz, gr. thorybos.
2. [MDA2] tărăboi sn [At: CREANGĂ, A. 57 / V: (reg) dă~ / Pl: (nob) ~oaie / E: ngr Θόρυβος] (Pop) 1 Gălăgie mare SI: scandal, zarvă, (pfm) tămbălău, (reg) tălălău1, tololoi. 2 Agitație în jurul unui fapt. Si: vâlvă.
3. [DEX '98] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. tërboz, gr. thórybos.
4. [DLRLC] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare; zarvă, larmă, scandal, tămbălău. Urmări multă vreme o coțofană care sărea făcînd un tărăboi asurzitor. AGÎRBICEANU, S. P. 103. Alți oameni apucă ciomege și bat... făcînd mare tărăboi. SEVASTOS, N. 315. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57.
5. [Scriban] tărăbóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu alb. tărboĭ, înfuriĭ, cu gr. thórybos, tărăboĭ, cu rus. barabóĭ, sunet de barabană, și cu ceh. tarabiti se, a face zgomot). Gălăgie, tololoĭ, tumult, zgomot de vocĭ (de ex., al unor bețivĭ care se ceartă). – Și dărăboĭ (Munt. est). V. alarmă.
6. [MDA2] dărăboi sn vz tărăboi
7. [Șăineanu, ed. VI] tărăboiu n. gălăgie: s’auzia un tărăboiu grozav CR. [Lit. sgomot de tarabă].
8. [Scriban] dărăbóĭ V. tărăboĭ.
9. [DOOM 3] tărăboi s. n., art. tărăboiul
10. [DOOM 2] tărăboi s. n.
11. [IVO-III] tărăboiu, -boaie.
12. [DER] tărăboi (-oiuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL