1. [DEX '09] TĂMÂIAT, -Ă, tămăiați, -te, adj. 1. Îmbălsămat, înmiresmat. 2. (Fam.) Beat, amețit de băutură, cherchelit. – V. tămâia.
2. [MDA2] tămâiat2, ~ă a [At: PANN, S. I, 14/16 / Pl: ~ați, ~e / E: tămâia] 1 Afumat cu tămâie (1). 2 Parfumat. 3 (Pfm; fig) Beat1 (1).
3. [MDA2] tămâiat1 sn [At: VLASIU, P. 297 / Pl: (nob) ~uri / E: tămâia] Tămâiere (1).
4. [DEX '98] TĂMÂIAT, -Ă, tămâiați, -te, adj. 1. Îmbălsămat, înmiresmat. 2. Fig. Beat, amețit de băutură, cherchelit. – V. tămâia.
5. [Șăineanu, ed. VI] tămâiat a. 1. afumat cu tămâie; 2. fam. beat: de vinul din ploscă tămâiat și amețit PANN (V. aghesmuit).
6. [DEX '09] TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Fam.) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie.
7. [MDA2] tămăia v vz tămâia
8. [MDA2] tămăna v vz tămâia
9. [MDA2] tămâia [At: VARLAAM, C. 426 / V: (înv) ~măna, tâmăia, timia, (reg) at~, ~mia, ~muia / Pzi: ~iez, (reg) ~mâi / E: tămâie] 1-2 vti (În practicile religioase) A răspândi fum de tămâie (1) din vase speciale (cățuie, cădelniță etc.) Si: a cădelnița. 3 vi (Reg; fig) A umbla de colo până colo fără nici un rost. 4 vr (Pfm; fig) A se îmbăta. 5 vt (Înv; fig) A linguși pe cineva Si: a măguli. 6 vt (Reg; gmț) A lovi pe cineva. 7-8 vti (Înv) A se închina (unei divinități). 9-10 vti (Înv) A aduce jertfa. 11 vr (În cultul vechi mozaic) A arde pe jertfelnic.
10. [MDA2] tămia v vz tămâia
11. [MDA2] tămuia v vz tămâia
12. [MDA2] tâmăia v vz tămâia
13. [MDA2] timia v vz tămâia
14. [DEX '98] TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie.
15. [DLRLC] TĂMÎIA, tămîiez și (rar) tămîi, vb. I. 1. Tranz. (În practicile religioase) A afuma cu tămîie, a răspîndi fum de tămîie din vase speciale. Focul pe care femeile din sat îl aprinseseră sub troiță ca să facă tăciuni și să ia fiecare să-și tămîieze morții. GALACTION, O. I 268. Și au venit babele și au cercat cu cîte de toate: descîntat-au, vrăjit-au... tămîiatu-i-au, dar toate nu au folosit nimic. RETEGANUL, P. IV 49. Cîte-și nouă feciori murea, Pe opt... Baba că-ngrijea, Apă de căra Și îi tămîia. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. Poate că strofele ce am să transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci, în fumul de praf de pușcă cu care eu tămîiez deocamdată cartea ta. ODOBESCU, S. III 122. ◊ Intranz. [Preotul] începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252. 2. Tranz. Fig. A lăuda exagerat pe cineva, pentru a-i cîștiga bunăvoința; a linguși. În fiecare din discursuri... îl tămîia. BOGZA, A. Î. 59. Se făcu unealta străinilor cu care se încuscrea și pe care îi tămîia, ca să le intre în favor. NEGRUZZI, S. I 278. Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia Tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. 3. Refl. Fig. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. Ei la cîrciumă aleargă, Cu oala de dimineață, Se tămîie-n toată viața. PANN, P. V. I 110.
16. [DLRLC] TĂMÎIAT, -Ă, tămîiați, -te, adj. 1. Parfumat, îmbălsămat, înmiresmat. (Cu pronunțare regională) Flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. 2. Fig. Beat, cherchelit. Cînd a venit pentru prima oară să mă cheme-n servici, era tămîiat. CARAGIALE, O. II 75.
17. [Șăineanu, ed. VI] tămâià v. 1. a afuma cu tămâie; 2. fig. a linguși, a onora peste măsură; 3. fam. a se îmbăta.
18. [Scriban] tămîĭ, a -á, V. tămîĭez.
19. [Scriban] tămîĭát, -ă adj. Afumat cu tămîĭe. Fig. Iron. Beat, aghezmuit.
20. [Scriban] tămîĭéz și -îĭ, a -ĭá v. intr. și tr. (d. tămîĭe). Afum cu tămîĭe: a tămîĭa pin biserică, biserica. V. tr. Fig. Lingușesc, onorez peste măsură: a-ĭ tămîĭa pe ceĭ marĭ. V. refl. Iron. Mă amețesc, mă îmbăt.
21. [DOOM 3] tămâia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tămâiez, 3 tămâiază, 1 pl. tămâiem; conj. prez. 1 sg. să tămâiez, 3 să tămâieze; ger. tămâind
22. [DOOM 2] tămâia (a ~) vb., ind. prez. 3 tămâiază; conj. prez. 3 să tămâieze; ger. tămâind; part. tămâiat
23. [MDO] tămîia (ind. prez. 1 sg. tămîiez, 3 sg. și pl. tămîiază)
24. [IVO-III] tămâiez, -âiază 3, -âieze 3 conj., -âiam 1 imp., -âind ger., -âiere inf. s.
25. [Argou] tămâia, tămâiez I. v. t. a copleși cu laude excesive, a linguși II. v. r. a se îmbăta, a se chercheli
26. [DLRLV] TĂMÎIA vb. (Mold.) A se închina (unei divinități), a adora; a aduce jertfă. Nu te închini dumnedzăilor noștri și să-i tămîiedzi ca și noi ? VARLAAM. Să nu lase să să-nchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zău, ce idolilor și dracilor să tămîieze. DOSOFTEI, VS. Etimologie: tămîie + suf. -a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL