1. [DEX '09] TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță-de-vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.
2. [MDA2] tămâios, ~oasă [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: tămâie + -os] 1 a (D. struguri sau vinuri) Care are un gust aromat, asemănător cu cel de tămâie (1) Si: muscat, (reg) mușcător, mușcătareț. 2-3 sfi, a (Reg; șîs pere ~oase) (Pere) aromate, galbene, de formă lunguiață. 4-5 sm, a (Reg; șîs păr -) (Păr) care face tămâioase (2). 6 a (Nob) Cu tămâie (1). 7-8 sf, a (Viță de vie) care produce struguri cu boabele rotunde, cărnoase, dese și verzi, plăcut aromate. 9 sf (Pex) Struguri de tămâioasă 10 sfn Vin făcut din tămâioasă (9). 11 sf (Bot; reg) Tămâiță (6) (Chenopodium botrys). 12 sfp (Bot; reg) Toporaș (9) (Viola odorata). 13 sf (Bot; reg) Vinariță (Asperula odorata). 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa (Reg) Melodie după care se execută dansul tămâioasa (14).
3. [DEX '98] TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] tămâios a. care miroase tare și frumos.
5. [DLRLC] TĂMÎIOS, -OASĂ, tămîioși, -oase, adj. 1. (Despre unele fructe, în special despre struguri) Care are gust plăcut, aromat, asemănător cu cel de tămîie. Un butuc de viță de vie cu ciorchini negri și tămîioși te îmbie să-l guști. I. BOTEZ, ȘC. 223. 2. (Despre vin) Făcut din struguri tămîioși (1). Dădu ordin să se aducă vin tămîios. MIRONESCU, S. A. 109. ◊ (Substantivat, n.) Scoase din pivniță un clondir respectabil de tămîios. C. PETRESCU, Î. II 135.
6. [Scriban] tămîĭós, -oásă adj. Vest. Cu miros de tămîĭe: strugure, vin tămîĭos. S. f. Vin tămîĭos. – Mold. busuĭoc.
7. [DOOM 3] tămâios1 adj. m., pl. tămâioși; f. tămâioasă, pl. tămâioase
8. [DOOM 3] tămâios2 (vin) s. n.
9. [DOOM 2] tămâios1 adj. m., pl. tămâioși; f. tămâioasă, pl. tămâioase
10. [DOOM 2] tămâios2 (vin) s. n.
11. [IVO-III] tămâios, -ioasă.
12. [Argou] tămâios, -oasă, tămâioși, -oase s. m., s. f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL