Definiție și ce înseamnă tălăzuire

1. [DEX '09] TĂLĂZUIRE, tălăzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. – V. tălăzui.

2. [MDA2] tălăzuire sf [At: ARDELEANU, V. P. 234 / Pl: ~ri / E: tălăzui] 1 Ridicare în valuri mari, tumultoase. 2 (Fig) Unduire. 3 (Fig) Manifestare a agitației unei mase de oameni. 4 Revărsare (a unei ape curgătoare). 5 (Fig) Ploaie torențială.

3. [DLRLC] TĂLĂZUIRE s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. (Fig.) Se aude murmurul [Oltului]... alături de... oceanica tălăzuire a munților. BOGZA, C. O. 84. Chiar în după-amiaza aceea veni un vînt iute dinspre munți, cu tălăzuiri de nouri. SADOVEANU, O. VIII 157.

4. [DEX '09] TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl. și intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

5. [MDA2] tălăzui [At: PISCUPESCU, O. 44/10 / Pzi: ~,esc; 3 ~e / E: talaz + -ui] 1-2 vir A face valuri mari, tumultoase. 3-4 vir (Fig) A (se) undui. 5-6 vir (Fig; d. mase de oameni) A (se) agita. 7 vr (Îvr) A se scălda (8). 8-9 vir (D. ape curgătoare) A (se) revărsa.

6. [DEX '98] TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

7. [DLRLC] TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. La orizont, spre dreapta, se zărea Constanța. Spre stînga, albastră ca sineala, tălăzuia marea. V. ROM. februarie 1953, 49. Marea năvălind s-a tălăzuit deasupra Podișului Mehedinți. BOGZA, V. J. 32. ♦ Fig. A se mișca ca talazurile, a undui. Venea tălăzuindu-se o pînză întunecoasă de călărași. SADOVEANU, O. VI 48. Plimbăreții obișnuiți se opriseră cercetînd cu nedumerire rîndurile care se tălăzuiau. CAMIL PETRESCU, N. 5.

8. [Scriban] tălăzuĭésc v. intr. (d. talaz; tot așa sîrb. talasati se). Undulez (vorbind de o trupă aliniată ș. a.): nu tălăzui! (strigă regimentuluĭ colonelu). Și v. refl. Îngrozite vitele se tălăzuiră (Sadov. VR. 1911, 4, 58). V. văluĭesc 2.

9. [DOOM 3] tălăzuire s. f., g.-d. art. tălăzuirii; pl. tălăzuiri

10. [DOOM 2] tălăzuire s. f., g.-d. art. tălăzuirii; pl. tălăzuiri

11. [DOOM 3] tălăzui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tălăzuiește, 3 pl. tălăzuiesc, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 să tălăzuiască

12. [DOOM 2] tălăzui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tălăzuiește, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 sg. să tălăzuiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Scriban] tălhăr-, V. tîlhăr-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[MDA2] tălmut, ~ă smf, a [At: A V, 14 / Pl: ~uți / E: nct] […]
1. [MDA2] tălmăciar sm [At: ȘINCAI, HR. III, 246/21 / Pl: ~i / E: tălmăci […]
1. [MDA2] tălmăcie sf [At: PSALT. 263 / Pl: ~ii / E: tălmăci + -ie] […]
1. [DEX '09] TĂLMĂCITOR, -OARE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, […]
1. [MDA2] tălmăcitură sf [At: MOLITVENIC (sec. XVII), ap. BV II, 40 / V: (înv) […]
[DAR] tălmăzoaică s.f. (reg.) ochiul-boului. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] TĂLMĂȘAG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășag s. n.] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro