1. [DEX '09] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] tălăi v vz tălălăi1
3. [MDA2] tălălăi1 vi [At: DDRF / V: (reg) tălăi, tolăi, tolăli, tolălui / Pzi: ~esc / E: tala] 1 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi. 2 (Reg; îf tolăi) A striga (1). 3 (Reg) A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță Si: (reg) a se bălăbăni. 4 (Reg) A hoinări.
4. [MDA2] tolăi v vz tălălăi1
5. [MDA2] tolăli v vz tălălăi1
6. [MDA2] tolălui v vz tălălăi1
7. [DEX '98] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.
8. [DLRLC] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a palavragi, a flecări. Tălălăia, cînta, se uita pe fereastră. PAS, Z. I 99. 2. A merge încoace și-ncolo, pășind fără siguranță, a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoțul ăl mare tălălăind prin sat, cu mîinile goale. La CADE.
9. [Scriban] tălălăĭésc v. intr. (imit. de forma luĭ bălălăĭesc). Fam. Iron. Staŭ la taĭfas.
10. [DOOM 3] tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, 3 sg. tălălăiește, imperf. 1 tălălăiam; conj. prez. 1 sg. să tălălăiesc, 3 să tălălăiască
11. [DOOM 2] tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 să tălălăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL