1. [DEX '09] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] tălălăi1 vi [At: DDRF / V: (reg) tălăi, tolăi, tolăli, tolălui / Pzi: ~esc / E: tala] 1 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi. 2 (Reg; îf tolăi) A striga (1). 3 (Reg) A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță Si: (reg) a se bălăbăni. 4 (Reg) A hoinări.
3. [DEX '98] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.
4. [DLRLC] TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a palavragi, a flecări. Tălălăia, cînta, se uita pe fereastră. PAS, Z. I 99. 2. A merge încoace și-ncolo, pășind fără siguranță, a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoțul ăl mare tălălăind prin sat, cu mîinile goale. La CADE.
5. [DEX '09] TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.
6. [MDA2] tălăi v vz tălălăi1
7. [MDA2] tălălău2 sf vz teleleu
8. [MDA2] tănănău s vz teleleu
9. [MDA2] tătărău s vz teleleu
10. [MDA2] telălău s vz teleleu
11. [MDA2] telelău s vz teleleu
12. [MDA2] teleleu, ~ea [At: AGÂRBICEANU, L. T. 243 / V: (reg) tălălău, tănănău, tărărău, ~lălău, ~lău, teneneu, tilil~, tiuliul~ / Pl: ~ei, ~ele / E: mg telelő] 1 smf (Pop) Om care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fară nici o treabă. 2 sm (Pop; îe) A umbla ~ (Tănase) A umbla de colo până colo, fără rost. 3 sm (Reg; d. ființe; îe) A se ține tărărău-bărărău A se ține cârd. 4 smf (Reg) Prostălău. 5 sm (Reg; îe) A fi ~ Tănase A fi zăpăcit. 6 sm (Reg; îae) A fi prost. 7 sn (Mun) Copac înalt, curățat de toate crengile. 8 sn (Reg; d. pomi; îe) A rămâne ~ A rămâne fără crengi. 9 sn (Reg; îe) A se sui în vârful ~lui A sărăci. 10 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A jefui pe cineva de tot ce are. 11 sn (Reg; îe) A rămâne ~ A rămâne singur. 12 sn (Reg; îae) A rămâne sărac. 13 sn (Reg; irn; îc) ~-Tănase Om sărac. 14 sn (Reg; fig) Om lung și deșirat. 15 sn (Reg) Vârf înalt de stâncă, de munte sau de deal. 16 sn (Reg; pex) Deal (1). 17 sn (Reg; pex) Munte.
13. [MDA2] teneneu s vz teleleu
14. [MDA2] tilileu s vz teleleu
15. [MDA2] tiuliuleu s vz teleleu
16. [MDA2] tolăi v vz tălălăi1
17. [MDA2] tolăli v vz tălălăi1
18. [MDA2] tolălui v vz tălălăi1
19. [DEX '98] TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.
20. [DLRLC] TĂLĂLĂU1 s. m. v. teleleu.
21. [DLRLC] TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătîi, care își pierde vremea (umblînd de colo pînă colo) degeaba, fără nici o treabă. Oamenii fac haz... Au priceput după capul lor că pentru Miai s-a sfîrșit cu viața de teleleu. CAMIL PETRESCU, O. I 123. Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul și șaua). GOROVEI, C. 367. ◊ Expr. A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo pînă colo fără rost, fără treabă. Țața Niculina umbla, dimineața, teleleu, pe la toate vecinele. PAS, Z. I 81. Am umblat, ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. CREANGĂ, P. 320. Zice prostul: Hai și eu! Hai! Că tot n-are ce face, ș-așa umblă teleleu. EMINESCU, L. P. 125. Stăricica-și răsipește Ș-apoi îmblă teleleu. NEGRUZZI, S. III 47. ◊ (Eliptic) Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni... eu de teleleu Tanasă. HOGAȘ, M. N. 99. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, risipit, prost. (Atestat în forma tălălău) Dumnezeu o să cate să te răsplătească. Tu să nu fii tălălău Tănase, și-i cere raiul. ȘEZ. IX 67. – Variantă: tălălău s. m.
22. [Șăineanu, ed. VI] tălălău m. V. teleleu: iar te ai înecat, mâi tălălău! AL.
23. [Șăineanu, ed. VI] teleleu a. și adv. Mold. vagabond: stăricica ’și risipește, apoi umblă teleleu NEGR. [V. telal].
24. [Scriban] tălălăĭésc v. intr. (imit. de forma luĭ bălălăĭesc). Fam. Iron. Staŭ la taĭfas.
25. [Scriban] tălălăŭ adj. m. (cp. cu tămbălăŭ și teleleŭ). Lălîŭ, bleg: om tălălăŭ (V. tanăŭ). S. n., pl. ăĭe. Tămbălăŭ, gălăgie.
26. [Scriban] teleléŭ adv. (cp. cu tălălăŭ, cu tĭulĭulĭuc, cu rus. dial. telelĭúĭ, gură-cască, și cu ung. telelö, care ține toată ĭarna). A umbla teleleŭ (Tănase), a umbla haĭmana, a umbla lela. A rămînea teleleŭ, a rămînea fără ocupațiune, fără treabă. – În Olt. teneneŭ (NPl. Ceaur, 133).
27. [Scriban] tenenéŭ, V. teleleŭ.
28. [DOOM 3] tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, 3 sg. tălălăiește, imperf. 1 tălălăiam; conj. prez. 1 sg. să tălălăiesc, 3 să tălălăiască
29. [DOOM 2] tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 să tălălăiască
30. [DOOM 3] teleleu (om fără căpătâi) s. m., art. teleleul; pl. telelei, art. teleleii
31. [DOOM 2] teleleu (om fără căpătâi) s. m., art. teleleul; pl. telelei, art. teleleii
32. [Argou] a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / teleleu expr. a hoinări fără rost, a-și pierde vremea.
33. [DRAM 2021] teleléu, adv. (reg.; în expr.) A umbla teleleu = a umbla fără niciun rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu, 1999: 277). – Din magh. telelö (Scriban, DEX, MDA).
34. [DRAM 2015] teleleu, adv. – (reg.) În expresia a umbla teleleu = a umbla fără niciun rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu, 1999: 277). – Din magh. telelö (Scriban, DEX, MDA).
35. [DRAM] teleleu, adv. – În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu 1999: 277). – Din magh. telelö (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL