Definiție și ce înseamnă tăiței

1. [DEX '09] TĂIEȚEI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat în șuvițe lungi și subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Var.: tăiței s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).

2. [MDA2] tăieței smp [At: KLEIN, D. 436 / P: tă-ie~ / V: ~it~ / E: tăiați (pll tăiat2) + -ei cf it tagliatelli] Preparat alimentar în formă de șuvițe lungi și subțiri, tăiate din foi de aluat nedospit, care se fierbe și se consumă ca adaos la supă ori cu brânză, ouă, nuci etc. Si: (reg) tistădară, tocmagi, tololoți (1), tomologei.

3. [DEX '98] TĂIEȚEI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi și subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-. – Var.: tăiței s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).

4. [DLRLC] TĂIEȚEI s. m. pl. v. tăiței.

5. [Șăineanu, ed. VI] tăieței m. pl. foaie de aluat tăiată în fire subțiri și lungi: supă cu tăieței (= it. tagliatelli).

6. [DEX '09] TĂIȚEI s. m. pl. v. tăieței.

7. [MDA2] tăiței smp vz tăieței

8. [DLRLC] TĂIȚEI s. m. pl. (Și în forma tăieței) Aluat tăiat în șuvițe lungi și subțiri care se fierb în supă sau se gătesc cu brînză, cu nuci etc. Tăiețeii, macaroanele și tot felul de îngroșătură de făină. PISCUPESCU, O. 196. Taie, maică, tăieței, Că vin pețitorii mei. MARIAN, S. 106. De-oi fi, Doamne, vinovat, Vrednic sînt de spînzurat, Pe pociumb de pătrînjei Cu funii de tăieței. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. – Variantă: tăieței s. m. pl.

9. [Scriban] tăĭețél m., pl. eĭ (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.

10. [DOOM 3] !tăieței s. m. pl., art. tăiețeii

11. [DOOM 2] tăieței/tăiței s. m. pl.

12. [DOOM 2] tăiței v. tăieței

13. [MDO] tăiței

14. [IVO-III] tăiței pl.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Scriban] tăgaduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tăgădui. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [DEX '09] TĂGADĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. Fără (putință de) tăgadă […]
1. [MDA2] tăgârcioi sn [At: REV. CRIT. I, 78 / Pl: ~oaie / E: tăgârță […]
1. [Scriban] tăgîrnă f., pl. e (lat. taberna, ca zăgîrnă din zaberna. V. tîrnă). Ml. […]
1. [Scriban] tăgîrnă f., pl. e (lat. taberna, ca zăgîrnă din zaberna. V. tîrnă). Ml. […]
1. [MDA2] tăgădaș sn [At: CABA, SĂL. 101 / Pl: ~uri / E: mg tagodás] […]
1. [DEX '09] TĂGĂDUINȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință. 2. […]
1. [DEX '09] TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro