1. [DEX '09] TĂICUȚĂ, tăicuți, s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicuț s. m.] – Taică + suf. -uță.
2. [MDA2] tăicuță sm [At: ZILOT, CRON. 351 / V: (reg) ~cuț / Pl: ~ți / E: taică + -uț(ă)] (Pfm; hip) 1-2 Taică (1-6).
3. [DEX '98] TĂICUȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicuț s. m.] – Taică + suf. -uță.
4. [DLRLC] TĂICUȚĂ s. m. Tăiculiță. Tăicuță, ce-ai făcut...? DUMITRIU, N. 151. Au s-o ducă la tăicuța. STANCU, D. 77. Scoate-mă, tăicuță, și pe mine de aicea. GORJAN, H. IV 113. – Variantă: tăicuț (REBREANU, R. I 157) s. m.
5. [DLRM] TĂICUȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicuț s. m.] – Din taică + suf. -uță.
6. [DEX '09] TĂICUȚ s. m. v. tăicuță.
7. [MDA2] tăicuț sm vz tăicuță
8. [DOOM 3] !tăicuță (tată) (pop.) s. m., g.-d. art. lui tăicuța/tăicuței, voc. tăicuță; pl. tăicuți
9. [DOOM 2] !tăicuță/tăicuț (pop.) s. m., pl. tăicuți
10. [DOOM 3] !tăicuț (tată) (pop.) s. m., pl. tăicuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL