1. [MDA2] tăgășire sf [At: F (1882), 158 / Pl: ~ri / E: tăgăși1] (Trs) Dereticare.
2. [MDA2] tăgăși1 [At: F (1884), 233 / Pzi: ~șesc / E: mg tágas „larg, spațios”] (Trs) 1 vt A curăța (1). 2 vr (Fig) A pleca repede de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni.
3. [MDA2] tăgăși2 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~șesc / E: ns cf tăgădui] (Reg) A se păcăli.
4. [DAR] tăgăși, tăgășesc, vb. IV (reg.) 1. a curăța. 2. a pleca repede. 3. a se înșela.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL