1. [DEX '09] TĂBĂCITOR, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
2. [MDA2] tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.
3. [DLRLC] TĂBĂCITOR2, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor.
4. [DLRLC] TĂBĂCITOR1, tăbăcitoare, s. n. Butoi în care se ține argăseala. În fundul magaziei șase dintre butoaie erau cenușarele, iar restul zăcătorilor, pline cu zeamă galbenă și bucățele de coajă, tăbăcitoarele. ARDELEANU, D. 242.
5. [DOOM 3] tăbăcitor2 s. n., pl. tăbăcitoare
6. [DOOM 3] tăbăcitor1 adj. m., pl. tăbăcitori; f. sg. și pl. tăbăcitoare
7. [DOOM 2] tăbăcitor1 adj. m., pl. tăbăcitori; f. sg. și pl. tăbăcitoare
8. [DOOM 2] tăbăcitor2 s. n., pl. tăbăcitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL