1. [MDA2] tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).
2. [DLRLC] TĂBUIEȚ2, tăbuiețe, s. n. Săculeț; tăbîltoc. Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283.
3. [DLRLC] TĂBUIEȚ1, tăbuieți, s. m. Tăbultoc2. La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. – Variantă: tăbăiață (SEVASTOS, N. 244) s. f.
4. [DLRM] TĂBUIEȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbîltoc. – Ucr. tobolec’.
5. [Scriban] tăbuĭéț n., pl. e (vsl. tobolĭcĭ, sac, rus. tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.
6. [MDA2] tăbăiață sf vz tăbuieț
7. [MDA2] tăbâieț sn vz tăbuieț
8. [MDA2] tăbineț sn vz tăbuieț
9. [MDA2] tăbuiață sf vz tăbuieț
10. [DLRLC] TĂBĂIAȚĂ s. f. v. tăbuieț.
11. [DAR] tăbuieț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL