1. [MDA2] terțiu2, ~ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/4 / V: (reg) întâr~, înterț, ~in sm, a, înter~, tarțău, int~, întăr~, înterțâu, tărsâu, tărsiu, tărtău, tărțăl, tărțău, tărțâi, tărțâu, tăr~, tărsău, tărsâu, târsiu, tărțău, târțâu, târ~, târzâu, ~rsân, terț, ~țău, ~țâi, ~țâu, ~țeu, tirtău, tor~ sm, târță sf, târțeie sfp / Pl: ~ii / E: ns cf lat tertius] 1-2 (Reg) sm, a (Berbec) a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 3 a (Îrg; d. bovine, îf înterțiu) A căror limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 4 sm (Reg; fig; îf târțău, terțău) Copilandru (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] terțiu m. berbece de trei ani în jos. [Și tărțiu, înterțiu: cf. lat. TERTIUS].
3. [Scriban] terțíŭ, -íe adj. (lat. *tertivus îld. tĕrtius, al treilea. Cp. cu anțărț). Intrat într’al treilea an, mior: berbec terțiŭ (Șez. 9, 55). – Și tîrțiŭ (R. S. GrS. 6, 54), și înterțiŭ (Let. 2, 33, și Șez. 3, 17).
4. [MDA2] tarțău sm vz terțiu2
5. [MDA2] tărsâu sm vz terțiu2
6. [MDA2] tărsiu sm vz terțiu2
7. [MDA2] tărtău1 sm vz terțiu2
8. [MDA2] tărțăl sm vz terțiu2
9. [MDA2] tărțău sm vz terțiu2
10. [MDA2] tărțâi sm vz terțiu2
11. [MDA2] tărțâu sm vz terțiu2
12. [MDA2] tărțiu sm vz terțiu2
13. [MDA2] târsău1 sm vz terțiu2
14. [MDA2] târsâu sm vz terțiu2
15. [MDA2] târsiu sm vz terțiu2
16. [MDA2] târță2 sf vz terțiu2
17. [MDA2] târțău2 sm vz terțiu1
18. [MDA2] târțâu sm vz terțiu2
19. [MDA2] târțeie sfp vz terțiu2
20. [MDA2] târțiu sm vz terțiu2
21. [MDA2] târzâu sm vz terțiu2
22. [MDA2] tersân sm vz terțiu2
23. [MDA2] terț1 sm vz terțiu2
24. [MDA2] terțău sm vz terțiu2
25. [MDA2] terțâi sm vz terțiu2
26. [MDA2] terțâu sm vz terțiu2
27. [MDA2] terțeu sm vz terțiu2
28. [MDA2] terțin, ~ă sm, a vz terțiu2
29. [MDA2] tirtău sm vz terțiu2
30. [MDA2] torțiu sm vz terțiu2
31. [Șăineanu, ed. VI] tărțiu a. și m. V. terțiu.
32. [Scriban] tîrțiu, V. terțiŭ.
33. [DER] terțiu (-ie), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu < negru, suriu < sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.
34. [DAR] tărțiu (terțiu), tărții (terții), s.m. (pop.) berbec de trei ani.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL