1. [DEX '09] TÂRÂTURĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
2. [MDA2] târâtură sf [At: GLOSAR REG. / V: (reg) tăr~ / Pl: ~uri / E: târî + -tură] (Reg) 1 Loc înclinat pe care se dau copiii la vale pe câte un butuc Si: (reg) târâitură (3). 2 (Determinat prin „de băț”) Distanță mică Si: (reg) târâitură (4). 3 (Fig; dep) Om de nimic Si: (reg) târâitură (5). 4 (Fig; dep) Femeie de moravuri ușoare Si: (reg) târâitură (6). 5 (Fig; dep) Cal bătrân și slab Si: (reg) târâitură (7).
3. [MDA2] tărâtură sf vz târâtură
4. [DLRLC] TÎRÎTURĂ, tîrîturi, s. f. Om de nimic, ființă josnică; femeie de moravuri ușoare. Tîrîtura aia de Safta. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 295.
5. [Șăineanu, ed. VI] târîtură f. ființă tărîtoare, femeie josnică.
6. [Scriban] tîrîtúră f., pl. ĭ. Femeĭe fără demnitate, fleoarță (care „se tîrăște”, adică „se înjosește”).
7. [DOOM 3] târâtură s. f., g.-d. art. târâturii; pl. târâturi
8. [DOOM 2] târâtură s. f., g.-d. art. târâturii; pl. târâturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL