1. [MDA2] târâiș av, sn vz târâș1
2. [DLRLC] TÎRÎIȘ1 adv. 1. Tîrîș1 (1). Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. 2. Tîrîș (2). Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. id. ib. 279.
3. [DLRLC] TÎRÎIȘ2 s. n. Acțiunea de a (se) tîrîi; tîrîș, tîrît. ◊ Loc. adv. De-a tîrîișul = tîrîndu-se pe jos. De sus se prăvăleau de-a tîrîișul pînă în șanț copii bălani, cu ochii lucitori. SADOVEANU, la CADE.
4. [DLRM] TÎRÎIȘ1 adv. Tîrîș. – Din tîrîi + suf. -iș.
5. [DLRM] TÎRÎIȘ2 s. n. Tîrîire, tîrîș2. ◊ Loc. adv. De-a tîrîișul = tîrîndu-se pe jos. – Din tîrîi + suf. -iș.
6. [Scriban] tîrîíș adv. Est. Tîrîș, tîrîindu-te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL