1. [MDA2] târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: ~țesc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).
2. [DEX '09] TÂRGOVEȚ, -EAȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.
3. [MDA2] târgoveț, ~eață smf [At: (cca 1514-1516) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i, ~e / E: slv тръговець] 1 Negustor (2). 2 (Fam; rar) Locuitor al unui târg (18) Si: citadin, orășean. 3 (Reg; lpl) Flori de grădină, nedefinite mai îndeaproape.
4. [DLRLC] TÎRGOVEȚ, -EAȚĂ, tîrgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care locuiește într-un oraș; orășean, citadin. În împrejurimile orașului acestuia trist se găsesc colțuri de rai pe care tîrgoveții nu le cunosc. SADOVEANU, E. 119. Tîrgoveții din Roșiorii de Vede primiră vestea într-o seară. GALACTION, O. I 276. Ordonă să se ridice îndată mic și mare, ostași, tîrgoveți, săteni și să bată codrii ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. (Cu pronunțare regională) Prea mult supus nevestei cu gusturi și gură de tîrgovață mărginașă. C. PETRESCU, S. 184. ◊ (Adjectival) (Cu pronunțare regională) Un șoaric de la țară pre altul tîrgovăț, Ca pe-un vecin prieten, îl cheamă la ospăț. La CADE.
5. [DLRLC] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.
6. [DLRM] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din tîrgoveț.
7. [Șăineanu, ed. VI] târgoveț m. locuitorul unui târg, orășean. [lay. TRŬGOVĬEȚĬ, negustor].
8. [Scriban] tîrgovéț, -eáță s., pl. ețĭ, ețe (vsl. trŭgovĭcĭ). Orășean, burghez: un tîrgoveț scurt și pîntecos (Sadov. VR. 1911, 4, 54). – În est și -văț, -veață, în nord -vață.
9. [Scriban] 2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.
10. [DOOM 3] târgoveț (înv., fam.) s. m., pl. târgoveți
11. [DOOM 2] târgoveț (rar) s. m., pl. târgoveți
12. [MDO] tîrgoveț
13. [IVO-III] târgoveț, -veață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL