1. [MDA2] târgovețește av [At: SCRIBAN, D. / E: târgoveț + -ește] (Rar) 1-2 În felul târgoveților (1-2). 3-4 Ca târgoveții (1-2).
2. [MDA2] târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: ~țesc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).
3. [DLRLC] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.
4. [DLRM] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din tîrgoveț.
5. [Scriban] 2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.
6. [Scriban] tîrgovețéște adv. Ca tîrgovețiĭ, orășenește: îmbrăcat tîrgovețește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL