1. [MDA2] târgaș [At: (a. 1720) IORGA, S. D. XII, 21 / V: (reg) ~aci / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: târg + -aș] (Reg) 1-2 sm, a (Persoană) care merge la târg (1). 3-4 sm, a (Persoană) care se tocmește asupra prețului. 5 sn (Csc) Marfă care se duce la târg (1) spre a fi vândută Si: (înv) tărgovenie (1), (reg) târgovină (1). 6 sn (Csc) Marfa vândută sau cumpărată la târg (1) Si: (înv) târgovenie (2), (reg) târgovină (2). 7 sn (Csc) Lucruri cumpărate de la târg (1) Si: (înv) târgovenie (3), (reg) târgovină (3).
2. [MDA2] târgaci smn vz târgaș
3. [Scriban] tîrgáș n., pl. urĭ (d. tîrg). Trans. Tîrguĭală, cumpărătură, lucrurĭ tîrguite: să-șĭ adune tîrgașu (VR. 1909, 7, 384, și Agrb. Înt. 164).
4. [DAR] târgaș, târgașuri, s.n. (reg.) cumpărătură, târguială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL