1. [DEX '09] TÂRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.
2. [MDA2] târfă2 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 192 / Pl: ~fe / E: srb trba] (Reg) Stomac.
3. [MDA2] târfă1 sf [At: CIHAC II, 405 / Pl: ~fe / E: ns cf tearfă1] 1 (Reg) Lucra vechi, uzat Si: cârpă, zdreanță, (îrg) tearfă1 (1). 2 Femeie de moravuri ușoare Si: prostituată, (reg) târcoace (2), târcoață (3), târcoavă (1), târcocină (2), târfoadă, târfoștină, tărnoață (2), tearfă1 (4). 3 (Reg; dep) Om mincinos. 4 (Reg) Om de nimic.
4. [DEX '98] TÂRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.[1]
5. [DLRLC] TÎRFĂ, tîrfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2.
6. [Șăineanu, ed. VI] tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].
7. [Scriban] tîrfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeîe depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.
8. [DOOM 3] târfă (prostituată) s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe
9. [DOOM 2] târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL