1. [DEX '09] TÂNGUIOS, -OASĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. – Tângui + suf. -os.
2. [MDA2] tânguios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 76 / P: ~gu-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: tângui + -os] 1-4 Tânguitor (1-4).
3. [DEX '98] TÂNGUIOS, -OASĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. [Pr.: -gu-ios] – Tângui + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] tânguios a. jalnic: tânguiosul bucium sună EM.
5. [DLRLC] TÎNGUIOS, -OASĂ, tînguioși, -oase, adj. (Mai ales despre sunete, glasuri, melodii) Tînguitor. Asculta parcă glasurile tînguioase ale vîntului, care rătăcea ca o ființă vie prin ploaie și întuneric, pe sub streșini vechi, prin ganguri și ateliere goale. SADOVEANU, O. III 213. De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Nici o doină pe cîmpie tînguios nu mai oftează. NECULUȚĂ, Ț. D. 113. Cînd vedea drumeți... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, P. 51. ♦ (Neobișnuit) Care provoacă tristețe. Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tînguioasă... [a] acestui june poet. ODOBESCU, S. I 239.
6. [Scriban] tînguĭós, -oásă adj. (d. a se tîngui). Plin de regret: un glas tînguĭos. Adv. A vorbi tînguĭos.
7. [DOOM 3] tânguios adj. m., pl. tânguioși; f. tânguioasă, pl. tânguioase
8. [DOOM 2] tânguios adj. m., pl. tânguioși; f. tânguioasă, pl. tânguioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL