1. [DEX '09] TÂLHĂRESC, -EASCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.
2. [MDA2] tâlhăresc, ~ească a [At: CORESI, EV. 458 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~ești / E: tâlhar + -esc] 1 Care ține de tâlhari (1) Si: hoțesc. 2 Privitor la tâlhari (1) Si: hoțesc. 3 Ca de tâlhar (1). 4 (Înv) Josnic.
3. [Șăineanu, ed. VI] tâlhăresc a. de tâlhar.
4. [DEX '09] TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
5. [MDA2] tălhăresc, ~ească a vz tâlhăresc
6. [MDA2] tălhări v vz tâlhări
7. [MDA2] tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.
8. [DLRLC] TÎLHĂRESC, -EASCĂ, tîlhărești, adj. De tîlhar, hoțesc; șmecheresc. C-o mișcare pripită, tîlhărească, își trînti pălăria și o băgă în sîn. La CADE. Ne întîlnirăm cu o corabie tîlhărească. GORJAN, H. II 88.
9. [DLRLC] TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.
10. [Șăineanu, ed. VI] tâlhărì v. a jefui și ucide.
11. [Scriban] 1) tîlhărésc, -eáscă adj. De tîlhar. – Mold. tălh-.
12. [Scriban] 2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.
13. [DOOM 3] tâlhăresc adj. m., f. tâlhărească; pl. m. și f. tâlhărești
14. [DOOM 2] tâlhăresc adj. m., f. tâlhărească; pl. m. și f. tâlhărești
15. [DOOM 3] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească
16. [DOOM 2] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL