1. [MDA2] târșâire sf [At: POLIZU / V: (înv) -șăi~ / E: târșâi] (Îvr) Târșâit1 (1).
2. [DEX '09] TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.
3. [DEX '09] TÂRȘI vb. IV v. târșâi.
4. [DEX '09] TÂRȘII vb. IV v. târșâi.
5. [MDA2] tărsi v vz târși1
6. [MDA2] tărși v vz târși1
7. [MDA2] târsăi v vz târșâi
8. [MDA2] târsi v vz târși
9. [MDA2] târșăi v vz târșâi
10. [MDA2] târșăire sf vz târșâire
11. [MDA2] târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).
12. [MDA2] târși3 v vz târșâi
13. [MDA2] târși2 vi [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pzi: ~șesc / E: târșală] (Arg) A-i fi frică.
14. [MDA2] târși1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tărsi, tăr~, târsi, tersi / Pzi: ~șesc / E: târș2] 1 vt (Ban; Trs) A curăța un loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: a defrișa. 2 vt (Olt) A prăși. 3 vt (Olt) A grăpa (cu grapa de mărăcini). 4 vt (Mun) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prășitura de pe marginea viei (pentru a se vedea urmele celui care ar intra acolo). 5-6 vtr (Reg) A (se) turti (1-2). 7-8 vti (Reg) A mătura superficial cu târșul2 (17). 9 vt (Trs) A împrăștia lucrurile. 10-11 vtr (Reg) A (se) dezbrăca (2). 12 vt (Reg; pex) A da la o parte, descoperind părți ale unui obiect. 13 vr (Reg) A se așeza unde nu este loc suficient Si: a se înghesui. 14 vr (Reg) A sta în poziție necuviincioasă Si: a se crăcăna. 15 vr (Reg; fig) A se face de râs. 16 vr (Reg; fig) A se înjosi. 17 vr (Reg) A râde prostește, fără rost Si: (reg) a se hlizi, a rânji. 18 vr (Reg) A se mândri.
15. [MDA2] târșii v vz târșâi
16. [MDA2] tersi v vz târși1
17. [DEX '98] TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.
18. [DEX '98] TÂRȘII, vb. IV v. târșâi.
19. [DLRLC] TÎRȘI, tîrșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prăși, a săpa, a mușuroi. ♦ A grăpa.
20. [DLRLC] TÎRȘII vb. IV v. tîrșîi.
21. [DLRLC] TÎRȘÎI, tîrșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșii vb. IV.
22. [Șăineanu, ed. VI] târșăì v. a târî încet: cu papucul târșăind PANN. [Onomatopee].
23. [Scriban] tîrșésc v. tr. (d. tîrș, interj., adică „călcat cu talpa”). Est. Fam. Turtesc: cine mĭ-a tîrșit pălăria? Grăpez. V. refl. Îmĭ ĭaŭ aspect de prost: ce te-aĭ tîrșit așa, ce staĭ ca un tîrșit?
24. [Scriban] tîrșîĭ, a -í v. tr. (d. tîrș, interj. Rudă cu ung. törzsölni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-l fac încălțămintele tîrlite: o babă venea tîrșîindu-șĭ papuciĭ. V. intr.: venea tîrșîind din papucĭ, cu papuciĭ.
25. [DOOM 3] !târșâi (a ~)/târși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târșâi/târșesc, 3 sg. târșâie/târșește, imperf. 1 târșâiam/târșeam; conj. prez. 1 sg. să târșâi/să târșesc, 3 să târșâie/să târșească
26. [DOOM 3] târși v. târșâi
27. [DOOM 2] târșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; conj. prez. 3 să târșâie; ger. târșâind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL