1. [DEX '09] TÂRGUȘOR, târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. – Târg + suf. -ușor.
2. [MDA2] târgușor sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 289r/36 / V: (îrg) ~gș~, ~rș~ / Pl: ~oare / E: târg + -ușor] (Pop; șhp) 1-2 Târg (1) (mic) Si: (pop) târguleț (1-2), (îvp) târgurele (1-2), (reg) târguț (1-2). 3-4 Târg (18) (mic) Si: (pop) târguleț (3-4), (reg) târguț (3-4).
3. [MDA2] târgșor sn vz târgușor
4. [MDA2] târșor2 sn vz târgușor
5. [DLRLC] TÎRGUȘOR, tîrgușoare, s. n. Diminutiv al lui tîrg (3); orășel. Prin ploaia măruntă și cenușie, tîrgușorul începu a furnica. SADOVEANU, O. VII 79. Negustorii... se sileau să ajungă prin tîrgușoarele de munte. GALACTION, O. I 277. Au ajuns în inima tîrgușorului, unde există un șirag de prăvălii și două benzi rudimentare de trotuar. C. PETRESCU, A. 312. Tot tîrgușorul e de trei-patru străzi, care se întîlnesc într-o piață largă. REBREANU, I. 121.
6. [DOOM 3] târgușor s. n., pl. târgușoare
7. [DOOM 2] târgușor s. n., pl. târgușoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL