1. [DEX '09] TÂRNOMATĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. sb. trnomet „târn1 de măturat aria”.
2. [MDA2] târnomată sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) tâlorm~, (reg) ~rlo~, ~mea~, ~meață, turmătă, turmetă, turnum~, turnumatră, turnumea~ sf, ~mege ssp, ~mete sm, ~at, ~aț, ~met (Pl: ~uri), ~meț sn / Pl: ~mete / E: bg търномет] (Reg) 1 Rămășițe de paie, de spice etc. de la treierat Si:pleavă, (reg) târn1 (9). 2 Paie folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite. 3 Resturi de paie (amestecate cu bălegar) care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. 4 (Pgn) Resturi menajere. 5 Amestec de fân și de paie, folosit ca hrană pentru vite. 6 (Lpl; îf târnomege) Catrafuse (1).
3. [DEX '98] TÂRNOMATĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. scr. trnomet „târn1 de măturat aria”.
4. [MDA2] tâlormată sf vz târnomată
5. [MDA2] târlomată sf vz târnomată
6. [MDA2] târnomat sn vz târnomată
7. [MDA2] târnomaț sn vz târnomată
8. [MDA2] târnomeată sf vz târnomată
9. [MDA2] târnomeață sf vz târnomată
10. [MDA2] târnomege ssp vz târnomată
11. [MDA2] târnomet sn vz târnomată
12. [MDA2] târnomete3 sm vz târnomată
13. [MDA2] târnomeț sn vz târnomată
14. [MDA2] turmătă sf vz târnomată
15. [MDA2] turmetă sf vz târnomată
16. [MDA2] turnumată sf vz târnomată
17. [MDA2] turnumatră sf vz târnomată
18. [MDA2] turnumeată sf vz târnomată
19. [DLRLC] TÎRLOMATĂ s. f. v. tîrnomată.
20. [DLRLC] TÎRNOMATĂ s. f. (Regional) Rămășițe de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu bălegar, care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. De cîte ori îți fi dormit în stroh și pe tîrnomată, să am eu acum atîția bani în pungă. CREANGĂ, P. 255. – Variante: tîrlomată (ȘEZ. IX 146, ib. XIX 13) s. f., tîrnomaț (I. CR. V 183) s. n.
21. [DLRLC] TÎRNOMAȚ s. n. v. tîrnomată.
22. [Scriban] tîlormátă, V. tîrnomeată.
23. [Scriban] tîrlomátă, V. tîrnomeată.
24. [Scriban] tîrnomeátă și -mátă f., pl. ete (vsl. *trŭnometŭ, d. trŭnŭ, spin, mărăcine, și metati, a mătura; sîrb. trnomet, tîrn, mătură de curte. V. tîrn, omăt). Est. Măturătură (gunoĭ) de la grajd, de la arie ș. a. – Și tîrlomată și tîlormată; și tîrnomat, n., pl. ete (rev. I. Crg. 3, 346) și tîrnomete m., arătare, monstru (Neam. Rom. 3, 28). V. stroh, goz, toriște.
25. [DOOM 3] !târnomată (reg.) s. f., g.-d. art. târnometei; pl. târnomete
26. [DOOM 2] târnomată (reg.) s. f., g.-d. art. târnometei
27. [DRAM 2015] turmătă, turmete, s.f. – (reg.) Pleavă, gozuri; resturi rezultate din treieratul grâului: „În paie ne-om împiedica, / În turmată ne-om îneca” (Memoria, 2004-bis: 1.361). – Cf. târnomată (< bg. tărnomet) (MDA).
28. [DRAM] turmătă, turmete, s.f. – Pleavă, gozuri; resturi rezultate din treieratul grâului: „În paie ne-om împiedica, / În turmată ne-om îneca” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Cf. târnomată (< bg. tărnomet) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL