1. [MDA2] tâlhărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tâlhări] (Îvr) Tâlhărie (1).
2. [DEX '09] TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
3. [MDA2] tălhări v vz tâlhări
4. [MDA2] tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.
5. [DLRLC] TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.
6. [Șăineanu, ed. VI] tâlhărì v. a jefui și ucide.
7. [Scriban] 2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.
8. [DOOM 3] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească
9. [DOOM 2] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL