1. [DEX '09] TÂLHĂREȘTE adv. În felul tâlharilor, ca tâlharii; banditește. – Tâlhar + suf. -ește.
2. [MDA2] tâlhărește av [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 25r/22 / V: (înv) tăl~ / E: tâlhar + -ește] 1 În felul tâlharilor (1) Si: hoțește, (reg) tâlhăriș (1). 2 Pe furiș Si: (reg) tâlhăriș (2). 3 (Înv; îe) A frige un miel ~ A frige mielul întreg, în pielea lui.
3. [DEX '09] TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
4. [MDA2] tălhări v vz tâlhări
5. [MDA2] tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.
6. [DLRLC] TÎLHĂREȘTE adv. În felul tîlharilor, hoțește. Și mi l-a furat hoțește. Mi l-a luat tîlhărește. TEODORESCU, P. P. 572. Tăiatu-m-ai tîlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74.
7. [DLRLC] TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.
8. [Șăineanu, ed. VI] tâlhărì v. a jefui și ucide.
9. [Scriban] 2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.
10. [Scriban] tîlhăréște adv. Ca tîlhariĭ. – Mold. tălh-.
11. [DOOM 3] tâlhărește adv.
12. [DOOM 3] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească
13. [DOOM 2] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL