1. [MDA2] tâlhușag sn [At: VARLAAM, C. 161 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~uri / E: mg tolvajság] (Înv) Tâlhărie (1).
2. [MDA2] tălhușag sn vz tâlhușag
3. [Scriban] tîlhușág n., pl. urĭ (ung. tolvajság). L. V. Tîlhărie.
4. [DLRLV] TÎLHUȘAG s. n. (Mold.) Tîlhărie. Să cade a tot omul creștin să-ș ferească ochiul menței sale ... de asuprele și de tîlhușaguri. VARLAAM. Mearge să facă vreo răotate, ce se dzice furtușag, tălhușag (t î l h ă r i e MUNT.) PRAV. Cel mîndru să leapede mîndriia . . ., tîlhariul tîlhușagul. CA 1753, 90r. Iaste sătul un neam prea războinic, pururea viețuind în tîlhușaguri. I, 10r; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl). Etimologie: magh. tolvajság. Vezi și tîlhui. Cf. j a c, j ă c u i r e, l o t r i e, t î l h ă r i t.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL