1. [MDA2] tâlcuială sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 294/24 / Pl: ~ieli / E: tâlcui + -eală] (Înv) Tâlcuire (1). 2 (Înv) Traducere (1). 3 (Reg; îe) A se pune la ~ A pălăvrăgi.
2. [Scriban] tîlcuĭálă f., pl. ĭelĭ. Vechĭ. Rar azĭ. Acțiunea de a tîlcui. Pop. Conversațiune, taĭfas (cu beție): badea Ion se puse la tîlcuĭală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL