1. [MDA2] tâlbâcâit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: tâlbâcâi] (Mun) 1 Zgomot podus de căderea unui corp greu în apă Si: (reg) tâlbâcâială (1). 2 Zgomot produs de clătinarea unui lichid într-un vas Si: (reg) tâlbâcâială (2). 3 Lovire a apei cu mâinile sau cu picioarele (la scăldat) Si: (reg) bălăceală, tâlbâcâială (3).
2. [MDA2] tâlbâcâi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~bâcâi, ~esc / E: tâlbâc] (Mun) 1 vi (D. corpuri) A cădea în apă producând un zgomot caracteristic. 2 vr (D. lichide) A se agita în interiorul unui vas. 3-4 vri (D. vase care conțin lichide) A produce un zgomot caracteristic când este mișcat, scuturat. 5-6 vri A se scălda. 7 vt (C. i. apa) A lovi cu mâinile sau cu picioarele, producând un zgomot caracteristic Si: (pop) a plescăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL