1. [MDA2] tâhlăriș sn [At: GRAIUL, I, 434 / Pl: ~uri / E: ns cf sihlă] (Reg) Pădure rară și cu tufișuri.
2. [Scriban] tîhlăríș n., pl. urĭ (d. *tîhlă, var. din sihlă). Bc. (Gr. N. 434). Desiș de tufe, sihliș. V. huceag și tihăraĭe.
3. [DAR] tâhlăriș, tâhlărișuri, s.n. (reg.) desiș de tufe; sihlă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL